Criza din Romania si comportamentul angajatilor

In Romania exista aproape 800.000 şomeri înregistraţi la începutul lunii februarie 2010. Oricât ar spune guvernanţii că se caculează altfel, asta înseamna aproape 20% din forţa de muncă a României. Mai adăugăm aici şi muncitorii la negru şi vedem că de fapt economia privată nu funcţionează aproape deloc. Nu se produc lucruri bune şi dorite în ţară sau în afară.
Ce fac totuşi ăia care au serviciu şi, teoretic, ar trebui să tragă mai tare pentru a scoate ţara din noroi? Greve. Functionarii publici, cei de la metrou, cei ce spală geamuri la Guvern, toţi fac greve pentru că, şi aici e partea amuzantă, vor salarii mai mari. Nu contează că ţara e în rahat, ei vor salarii mărite, nene! Da, dar, ştiţi, nu numai că nu avem de unde, dar munca voastră nu valorează atât! Nu ne pasă! Noi vrem salarii mai mari! Da, dar… Nu ştim, e vina lu’ patronu’!
În curand dialogul ăsta o să aibă loc şi în privat. Dacia deja lucrează la asta, deşi cererea a scăzut. Nokia a scăpat cu o mărire de 9%, că a avut un an bun şi mâna de lucru din România e de 10 ori mai ieftină decât cea din Germania. Dar oriunde va exista un sindicat, va exista şi ideea de “hai să cerem o mărire de salariu, dă-o-ncolo
de criză”. Că aşa suntem noi, trăim pe altă lume şi mereu merităm mai mulţi bani.