Legenda spune ca pictorului i-au trebuit multi ani sa picteze Cina cea de taina, insa in realitate a fost nevoie doar de trei ani. In aceasta pictua apare de asemenea si gestul lui Ioan.
Leonardo a realizat acest tablou din insarcinarea lui Ludovic Maurul, care l-a destinat manastirii milaneze Santa Maria delle Grazie. Din nefericire, Leonardo a facut cu el un experiment, folosing ulei peste gips uscat, asa incat tabloul s-a deteriorate grav dupa numai trei ani. Timp de secole s-a incercat restaurarea lui, dar fara vreo imbunatatire notabila. Multumita noilor tehnologii, in 1977 a avut loc o restaurare incununata cu success, care ne permite sa observam mai bine fizionomia personajelor.
Primul lucru care iese in evident in acest tablou sunt absenta potirului si a mielului pascal, ca si faptul ca painile nu sunt taiate, ceea ce pare sa contrazica doctrina traditional a Bisericii.
Interpretarea cea mai este acceptata ne asigura ca aceasta se datoreaza faptului ca tabloul reproduce Cina cea de taina asa cum este descrisa in Evanghelia Sfantului Ioan, fara instituirea Euharistiei, mai exat reda momentul in care Isus anunta apostolii ca “unul dintre voi Ma va vinde” (Ioan 13:21).
Daca vom vedea lucrarea lui Dan Brown, Langdon si teabing ii explica lui Sophie, potirul era prezent, desi intr-o forma foarte subtila, in V-ul pe care corpul lui Isus il formeaza cu apostolul asezat in dreapta sa. Aceasta siluenta despre care s-a crezut tot timpul ca era a tanarului Ioan, are parul rosu, maini foarte feminine, un colier si o curbura la piept care ne face sa ne gandim ca este vorba despre o femeie.
Partizanii tezei conform careia Sfantul Graal era in realitate sangele lui Isus, perpetuate prin fiii pe care i-ar fi avut din casatoria cu Maria Magdalena, sustin ca acest apostol atat de efeminat este chiar Magdalena. De aici faptul ca imbracamintea sa are culorile inversate in raport cu versmintele lui Isus. Aceasta poarta tunica rosie si mantie albastra, in timp ce femeia are tunica albastra si mantie rosi, intr-un joc de oglinzi care face din fiecare complementul celuilalt. In afara de acesta, ambii par sa aiba soldurile lipite si se inclina in directii opuse, in asa fel incat intre ei exista un fel de spatiu triunghiular, un V care ar simboliza pantecele femeiesc, adevaratul potir al SFantului Gral.
In mod obisnuit, atunci cand se picta Cina cea de taina la o masa dreptunghiulara, se asezau cate sase aportoli de fiecare parte a lui Isus. Aici insa ei sunt dispusi in grupuri de trei, aratand manie, uimire si respective, neincredere la auzul anuntului pe care tocmai l-a facut Invatatorul lor. In mod obisnuit, figurile sunt identificate in urmatoarea ordine: Bartolomeu, Iacob cel Mic, Andrei, Iuda Iscariotul, Petru, Ioan, Isus, Toma, Iacob cel Mare, Filip, Matei, Iuda Tadeu si Simion. SIngura identitate care ramane insa clara este cea a Iscariotului, pentru ca are o punga cu bani.
Daca vom observa cu atentie grupul, vom vedea ca Leonardo s-a pictat pe sine insusi cu figura lui Iuda Tadeu (a doua silueta din dreapta), stand cu spatele la grup si chiar la Isus. Il vedem pe Iacob cel Mare (la dreapta lui Isus) facand “gestul lui Ioan”, care de aceasta data arata spre Invatator, ca pe un anunt al iminentei mort ice pluteste deasupra lui. Apoi mana dreapta a lui Petru, care taie de-a dreptul presupusei Maria Magdalena. Acest gest pare sa dezvaluie aversiunea pe care, dupa evanghelii gnostice, apostolul considerat parinte al Bisericii o simtea fata de femeia deschisa in unele dintre acestea drept discipol predilect al lui Isus, iar in altele drept tovarasa de viata; gestul sugereaza inclusiv pericolul in care sa va afla Magdalena daca Isus va murea.
Acesta din urma ipoteza pare sa fie confirmata de un alt amanunt nelinistitor: un jungher pe care nu-l tine si care intrezereste pe masa, intre apostolii Andrei si Iuda Iscariotul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu