Mai draga mai, vorba lu’ Iliescu, poate ati observat ca majoritatea cartilor si filmelor ce-si au actiunea in viitor ne prezinta o planeta-mama usurel schimbata. Pamantul va fi ravasit de un razboi suprem in care va muri mai toata lumea. Supravietuitorii vor avea parte de poluare, lipsa totala vegetatie, lipsa mancarica, soarele ne va ucide, vecinul ne va ucide, boala ne va ucide, partzul de dimineata ne va ucide ori ne vom sinucide.
Daca planeta nu va fi facuta harcea parcea de acest razboi suprem, ne va rezolva natura. Ca o razbunare pentru greselile noastre. Meteoriti, explozii solare, inundatii devastatoare, vulcani care ne prajesc, pamant care se despica si picam in el cand ne intoarcem frumusel de la magazin, liliecii ne ataca, masinile ne mananca ficatii, robotii se rezvratesc, ne rup capetele si se sterg la…circuite cu ele.
Mai exista scenariile in care reusim sa plecam de pe planeta mama inainte de a fi distrusa, mergem in alte galaxii si constelatii, unde insa vom da pept cu locuitorii de acolo – care ne ucid, animalele de acolo – care ne ucid, plantele de acolo – care ne ucid, natura de acolo – care ne ucide. Iar daca toate astea nu ne ucid, ne ucidem noi acolo. Gasim un motiv, nu asta-i problema.
Mai draga mai, io m-am cam saturat de astia care vor sa ne sperie ca sa-si vanda cartile si filmele. Astept si io, de la un autor, un viitor mai luminos. Un viitor in care sa mai avem si noi niscaiva iarba de pascut, o apa buna de baut, un viitor in care, culmea, cercetatorii britanici au descoperit leacul la cancer si alte maladii si nu se mai ocupa cu masurarea vitezei unui soarece indopat cu ardei iuti. Dar astfel de scenarii nu ar avea niciun succes. Cartile ti-ar da o stare de bine si ai adormi cu ele in mana, filmele nu ar mai avea nevoie de efecte speciale facute pe calculator si ar avea nevoie de un scenariu inteligent.
Iar inteligenta si optimismul sint singurele care par a fi pe cale de disparitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu