Daca cunoasterea patrunde in impenetrabil, ajungandu-se astfel la cunoasterea eternului? Daca Dumnezeu putea fi cunoscut prin intuitie ori prin iluminare?
Acesta era felul de intrebari pe care si le puneau artistii epocii. In cautarea raspunsurilor o cruciala importanta a avut-o Dialogurile lui Platon, Eneadele lui Plotin sau Tabla de smarald, atribuita lui Hermes, al carui principiu de baza ni-l amintim: ”Ce este sus este la fel cu ce este jos” si viceversa. O formula care arata calea gnostica de acces divin.
Urmand aceasta metoda, artistii puteau sa se inalte, multumita imaginatiei, de la pamant pana la cer, pana cand ajungeau sa se simta plini de lumina. In aceasta conditie de extaz luminat invocau puterile superioare si incepeau sa lucreze, transformand operele lor in viziuni ale unor concept pure precum eternitatea, iubirea, perfectiunea sau prietenia.
Putem observa urma acestei strategii in numeroasele opera renascentiste, care sunt marcate de simboluri geometrice pitagoreice precum divina proportie sau de prezenta zeitei Venus, mesager al frumustetii. Este cazul unor faimoase picture ale lui Alessandro Filipepi, cunoscut ca Sandro Botticeli, precum Primavara, Nasterea lui Venus.
Perfecta armonie a celor doua opera mentionate se datoreaza divinei proportii, prezenta atat in masurile figurii central, cat si in panzele dreptunghiulare ale tablourilor, ale caror dimensiuni se afla intr-un raport apropiat de phi. Probabil acest amanunt este déjà un prim mesaj criptic care evoca pentagrama pitagoreica, emblem atat a numarului de aur, cat si a lui Venus.
Este posibil ca Marsilio Ficino sa fi desenat continutul tabloului Primavara. Intradevar, el a fost cel care l-a comandat pentru nunta discipolului sau, Lorenzo Pier-francesco de Medici, care a adus Florenta la stralucirea sa maxima, mai ales pentru ca a iesit victorios asupra conjunctiei contra familiei sale, urzite de papa Suxtus al IV-lea.
Ficino a fost traducatorl operelor lui Hermes si era versat in astrologie, magie alba, symbolism, filosofie neoplatonica si gnostica. Exista motive pentru a presupune ca el ar fi conceput Primavara ca pe o expunere despre iubire sau, mai curand, ca pe un authentic talisman, ale carui simboluri urmau sa exercite o influenta binefacatoare si influfletitoare asupra noii perechi si asupra tuturor celor car ar contempla tabloul.
Autorii Sange sfant sustin ca aceasta complexa picture este o dezvoltare a temei Arcadiei, symbol mitologic essential Prioriei Sionului. Avand-o pe Venus ca motiv central, ea este plina de figure ale mitologiei clasice, desi acesteau nu compun nicio scena cunoscuta. Dar aceea ce atrage cu adevarat atentia sunt dimensiunile tabloului 203 x 314 cm, dimensiuni enorme care erau rezervate pe atunci temelor sacre. Aceasta sugereaza ca Ficino si Botticeli au avut intentia de a sacraliza o tema profana, inca un gest facut cu intentia ascunsa, proprie acestei enclave spatio-temporale, de a restaura cultul pagan al naturii si al divinitatii feminine.
Prezenta lui Mercur in ambele tabloruri ne face sa le consideram alegorii care descriu un proces alchemic, dat fiind faptul ca acest zeu roman nu este altul decat Hermes al grecilor si este considerat un element animator al oricarei transformari magice sau alchimice.
Codul lui da Vinci il prezinta pe Botticelli ca pe un Mare Maestru al Prioriei, din 1483 si pana la moartea sa, in anul 1510. Se pare ca i-a urma in functie Leonardo, conform primei liste a presupusilor sai conducatori, facuta publica de Prioria Sionului.
Este totusi curios sa ne imaginam ca Botticeli a fost un Mare Maestru deoarece, in ultimele zile ale sale ni-l inchipuim ca pe cel mai de seama reprezentant al unei societati puternice. Presupusii sai predecesori in aceasta functie ar fi fost nobila Yolande de Bar si tatal acesteia, autotputernicul Rene de Anjou, rege, conte si duce al multor tinuturi. In perioada in care se presupune ca a detinut aceasta mare functie a pictat Fecioara cu rodie si Glorificarea Madonei, in care pare sa fi reflectat credintele sale gnostice. In primul tablou, punctual Isus tine in mana o rodie desfacuta, symbol al fertilitatii fizice si sexual, incare unii vad o posibila aluzie la descendenta a lui Isus. In celalalt, un inger priveste un spectator, avand in piep o cruce rosie in forma de X, symbol al ”adevaratei iluminari” pentru ereticii din epoca.
Trebuie sa nu uitam ca Botticelli ar fi putut fi autorul unuia dintre cele mai vechi tipuri de carti de tarot care se mai pastreaza si in zilele de astazi, fascinantele ilustratii pe care le-a realizat pentru Divina comedie, din insarcinarea familiei Medici, pentru ca aceasta opera este o adevarata calatorie initiatica prin diverse niveluri de constiinta pe care le pot atinge fiintele omenesti.
Leonardo da Vinci si Botticelli au lucrat impreuna in la bottega (atelierul) marelui artist si alchemist florentin Andrea Verrocchino. Au impartasit, asadar, aceeasi muzica, idei filozofice ermetice si concept ale stiintelor naturii care se studiau aici. Au fost prijiniti de familia Medici. Ideile ermetice si gnostice au venit in sprijintul tezei legaturii lor cu o societate crestina, chiar daca aceasta nu ar fi fost predecesoarea actualei Piorii a SIonului.
Leonardo practica in secret o erezie legata de Gnosticism sau maniheism, ca si magia alba al lui Ficino. Cel putin acest lucru este dedus in urma analizei abundetelor detalii heterodoxe pe care le amintim in opreele sale cu continut crestin. In cateva dintre ele, ca Adoratia magilor sau Cina cea de taina, pictor s-a pictat pe el insusi stanf cu spatele la figura lui Isus, o atitudine de negare care da de inteles ca nu era de accord cu doctrina crestin ortodoxa.
Leonardo s-a nascut in anul 1452, in localitatea Toscana Vinci. Fiu din flori al unui bogat florentin, se spune ca faptul de a fi fost un bastard l-a marcat pshihologic. Avea doar opt ani atunci cand familia lui s-a mutat la FLorenta, unde a inceput sa primeasca o educatie aleasa. Era elegant, convingator in conversatie si un extraordinar musician. A reusit sa aibe cunostinte multilateral, de la matematici la stiinte ale naturii, anatomie, mecanica, masinarii de lupta sau industrie hidraulica si picture.
Este posibil ca Leonardo sa-si fi pus genialitatea si in sluja criptografiei. Obsedat de idea ca s-ar fi putut sa-I plagieze cineva ideile genial, isi lua totdeauna notite scriind cu mana stanga si in sens contrat, astfel incat textele sale erau descifrabile doar pus in fata unei oglinzi.
Trebuie sa nu uitam de contribytia lui la tehnicile singular ale sfumatorului si ale clarobscurului. Sfumatorul consta in eliminarea contururilor nete si precise ale liniilor si diluarea sau estomparea acestora intr-un fle de ceata care are un effect de atmosfera, foarte adecvat de a sugera mister, pentru a crea efecte de departare in peisaje si chiar pentru a ascunde mesaje criptice. Clorobscurul este tehnica prin care formele se modeleaza gratie contrastului dintre lumini si umbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu