SFANTUL GIULGIU

Lintzoliul, care mai este cunoscut ca termen ethnic, este o panza lunga de 4,36 metri si lata de 1,10 metri, pastrata si venerata in catedrala din Torino ca giulgiul care a invelit trupul lui Hristos. Pe unul din partile sale laterale este vizibila imaginea unui raspignit care a fost torturat cu brutalitate,
Primul chirur care a confirmat ca urmele de rani corespundeau celor pe care – conform Scripturilor- le-a indurate Isus Heristos a fost un agnostic convins, Yves Delage, professor de anatomie comparata la Sorbona. Pentru el nu exista nici cea mai mica indoiala ca numai un om care ar fi suferit chinurile trupesti care I s-au atribuit lui Isus ar fi putut lasa astfel de urme pe panza de in.
Unii cercetatori au facut speculatii in legatura cu idea ca giulgiul ar fi putut fi sustras din Sfantul Mormant de catre Maria Magdalena ori de vreunul dintre apostoli si pastrat apoi de comunitatile crestine din Ierusalim, pana la sosirea templierilor in Orientul Apropiat. Acesta se presupune ca era in posesia Templierilor din anul 1357.
Inul din care a fost tesut nu are resturi de pigmenti, de vopsele ori de altfel de substante care sa permita explicarea naturii imaginii; exista un numar coplesitor de dovezi care sprijina teza ca acesta ar fi giugiul care a invelit trupul lui Hristos.
Atunci cand in 1988 cardinalul Ballestero a facut cunoscute rezultatele analizelor, s-a dezlantuit o furtuna printre cei care credeau in autenticitatea giugiului. Universitatea din Oxford a stability ca vechimea panzei este de 750 de ani; Universitatea Americana din Tucson a estimat-o la 646 de ani; iar Universitatea din Zurich a calculate bucatica de in analizata de ei avea o vechime de 675 de ani. Asadar, impotriva tuturor pronosticurilor, giugiul care contine presupusa imagine a lui Isus a fost tesut intre anii 1238 si 1342.